Despre credinta...

Ma invart printre bloguri care vorbesc mult despre Dumnezeu.
Dumnezeu, dupa parerea mea,  este o axiomă, este creatorul a tot ce există. Dumnezeu nu este nici creştin, nici izraelit, nici mahomedan, nici budist şi nici măcar una din religiile care au apărut dealungul timpului nu poate să-l revendice ca exclusivitate, căci Dumnezeu este esenta lucrurilor..Religiile sunt concepute de oameni, Dumnezeu ca noţiune este o realitate independenta de om.
Si totusi termenul a ajuns aproape exclusiv o notiune crestina. Pentru celelalte religii folosim alte nume, sau mai general  cuvantul "divinitate".
Religiile încep toate prin a explica divinitatea pornind de la ideea de creator, particularizează noţiunea şi îi atribuie un nume sub care să poată fi invocat. Normal ar fi să existe un singur Dumnezeu, acelaşi pentru orice religie dar pentru un termen aşa de complex, fără nici o dovadă, argumentarea se face doar pe baza de deducţii declarate de inspiratie divină.şi fapte neexplicate declarate minuni.
Fecare nouă religie începe prin a înlocui pe alta care nu mai convinge. Necredincioşii unei religii după un stagiu de ateism trec la o alta religie care pare mai convingătoare si o adoptă cu adaosuri si contributii personale până ce ajunge altceva. In felul acesta este normal ca Dumnezeu să fie mereu altfel,
Oare ce ne determină să acceptăm Dumnezeul unei religii? Ce anume ne face să credem într-un anume fel de Divinitate? Educaţia? Teama sau avantajele? Caracterul nostru?
Isus este Dumnezeul conceput de creştinism. Este primul şi singurul Dumnezeu pe care oamenii l-au acceptat pornind de la divinizarea unui om şi nu de la o noţiune abstractă . Un om în carne şi oase putem spune.
Isus era evreui si spunea că nu vrea să strice „legea”, adică religia lui ci doar să o completeze şi în final a creat o religie nouă a căror adepţi sunt în razboi cu evreii, cu ceea ce se considera el a fi.
Nici un creator de religie nu a mai fost identificat până la el cu divinitatea. Această formă simplă şi concretă de a concepe divinitatea a fost uşor acceptată de omul practic, care nu este dispus sa îşi piarda timpul cu filozofii complicate, de acei oameni care când nu înţeleg ceva acceptă repede termenul de minune. Pentru ceilalţi, după câteva sute de ani în care creştinismul s-a răspândit, s-a introdus teologic termenul de „trinitate”. Teologic vorbind, trintatea lui Dumnezeu „Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh” este foarte generos diferit explicată de diferitele biserici creştine şi chiar de fiecare creştin. Considerându-mă totusi de religie ortodoxă dar „cu educaţie ştiinţifică” m-am împiedicat teribil de acest termen folosit pentru Dumnezeu, trei în unul.
M-am împiedicat dar am sărit peste piedică şi am conceput un Dumnezeu al meu înafara oricărei religii, care se împaca cu toate religiile, inclusiv cu ortodoxismul Dumnezeul meu nu este o entitate ci o putere şi a creat tot ce există şi crează în continuare. Sunt o părticică din creaţia sa şi în contact direct cu creatorul ca printr-un cordon ombilical fătul de mama lui şi depind de restul creaţiei sale aşa cum fătul de funcţionarea întregului organism al mamei care îl naşte.Accept şi binele şi răul ca forme indispensabile în viaţa mea dar le subordonez prezenţa acelui „trebuie” stabilit doar de un Dumnezeu creatorul, care a stabilit dece trebuie să se întâmple ceva şi nu altceva pentrucă el mă crează ca parte a unui intreg, permanet.
Eu am mereu un scop pentru care trebuie să mă zbat şi aspiraţii dar Dumnezeu decide ce trebuie să rezulte. Intâmplarea are un mare rol în existenţa mea şi folosesc şansele pentru scopurile mele. Deşi permanent am câte un un scop la care „muncesc”, scopul vieţii mele îmi e imposibil să-l ghicesc. Stiu doar că trebuie să trăiesc. E acel „trebuie” care însă nu este al meu.
In evoluţia creştinismului, în ultimii ani, tot mai mult se accentuează omnipotenta omului Isus din trinitatea lui Dumnezeu. Explicaţiile sofisticate şi declarate doar personale sau sectante ne introduc pe noi, fiinţele umane dotate cu inteligenţă, în acest ansamblu divin, Sfata Treine
Isus, în calitatea sa de om aproape ca l-a detronat pe Dumnezeu asa cum Jupiter l-a detronat pe Saturn, iar Saturn pe Cronos şi mereu fiul pe tatal. Mai ştiţi mitologie ? Istoria se repetă este un lucru cunosut.