Cartea
este publicată
prima dată in 1941 şi este scrisă de Clive Staples Lewis, un credincios laic de
rând în Biserica Angliei, aşa cum se descrie el singur. Cartea nu vrea să ofere nici un ajutor cuiva care
oscilează între două culte creştine, ci doar să explice esenţa credinţei
creştine. In prima sa varianta, cartea a fost o serie de emisiuni radiofonice.
De la început, autorul precizează că : „dacă noi le
permitem oamenilor să înceapă să spirtualizeze şi să rafineze sau să „aprofundeze”
(cum spun ei) sensul cuvântului creştin,
şi acesta va deveni foarte curând un cuvânt nefolositor. In primul rând
creştinii înşişi nu îl vor aplica vreunei persoane. Noi nu suntem în măsură să
spunem cine, în sensul cel mai adânc al cuvântului, este aproape sau nu este
aproape de spiritul lui Cristos. Nu putem vedea în inimile oamenilor. Noi nu
putem judeca, ba chiar ni se interzice să-i judecăm pe alţii”... „Prin urmare
noi trebuie să rămânem la sensul originar evident. Numele ce creştin a fost dat
pentru prima oară în Antiohia „ucenicilor” (Faptele 11:26), celor care au
acceptat învăţătura apostolilor. Nu încape îndoială că aplicarea lui a fost
limitată la cei care au beneficiat de pe urma acelei învăţături atat cât a
trebuit.Nu s-a luat în consideraţie nicidecum aplicarea lui numai la ceia care,
în mod spiritual, lăuntric, superior erau „mult mai aproape de spiritul lui
Cristos”....
Se mai precizează că „Creştinismul redus la esenţe”
nu este o alternativă la grupările religioase existente.
Cartea este ca un culoar de primire pe care sunt
mai multe uşi. Fiecare uşă duce la un cult. Este preferabil să intri pe o uşa,
oricat de incomoda ar fi locul unde ajung, decât să stai pe acest culoar.
Eu sunt deja im camera bisericei ortodoxe. Am
deschis uşa spre culoarul lăudat din curiozitate.
CARTEA I
1. Legea Naturii Umane.
Am înteles ce spune şi nu văd nimic care contrazice
ortodoxismul. Legea Naturii umane înseamnă ca fiecare ştim ce este bine şi ce
este rau dar ca în mod conştient putem face altceva decat ceea ce stim ca este
„bine”
2. Câteva obiecţii.
Si asta am înţeles perfect. Dacă aveam o oarecare
nedumerire in aceea că animalele nu se supun Legii Naturii Umane, suprapunand
explicaţia pe „instinctele naturale” valabilă pentru animale, am eliminat orice
nedumerire.
3. Realitatea legii.
Este fără dubii o realitate, cel putin pentru mine.
4. Ce se ascunde în spatele legii.
Aici se prezinta cele doua conceptii ale creatiei, prima atee care considera ca universul se
dezvolta de la sine, prin capriciu, si cea religioasă care considera că totul
este planificat dintr-o voinţă, voinţa lui Dumnezeu. Nu am nici un dubiu ca totul în univers are
logică si din acest punct de vedere, eu cred fără îndoială că există Dumnezeu.
5. Avem motive să fim neliniştiţi.
Aici începe descrierea a ceea ce răspunde la
întrebarea „cum este acest Dumnezeu”. Nu stiu cum este Dumnezeu in concepţia
altora, dar în a mea, este aşa cum spune Lewis. Este drept, nu bun sau rau, ci
moral si drept şi cere oamenilor să fie într-un anume fel pe care ei îl cunosc
prin Legea Naturii Umane. Nu exista dubiu pentru mine. Are dreptate. Prin
liberul nostru arbitru, încălcăm această lege deseori şi acesta este motiv de
nelinişte.
CARTEA II
1. Concepţii rivale despre Dumnezeu.
Aici Lewis
spune: „ am să încep prin a vă spune un lucru pe care creştinii nu
trebuie să-l creadă. Dacă eşti creştin, nu trebuie să crezi că toate celelalte
religii sunt pur şi simplu greşite în totalitate.Dacă eşti creştin, ai
libertatea să crezi că toate aceste religii, chiar şi cele mai bizare, conţin
cel puţin un sâmbure de adevăr.
Prima mare împărţire a omenirii este într-o
„majoritate” care cred într-un Dumnezeu oarecare sau în zei şi o „minoritate” care
nu cred.
Creştinismul crede că Dumnezeu a făcut lumea - că
spaţiul şi timpul, căldura şi frigul, toate culorile si gusturile... etc
Dumnezeu „le-a născocit în gândirea sa”... Dar creştinismul crede deasemenea că
o mulţime de lucruri s-au stricat în lumea pe care a făcut-o Dumnezeu şi crede
că Dumnezeu insistă cu multă energie, ca noi să îndreptam aceste lucruri.
Lewis explica toate astea in felul său, dar mie mi
se pare acelasi lucru daca ar face analogia cu un grădinar.
Adică cred
că Dumnezeu acţionează aşa cum un grădinar ar forţa un arbore Bonsai să crească
frumos, cum vrea el. Grădinarul ar putea face un arbore artificial, care sa
arate asa cum vrea el, dar un arbore Bonsai este altceva, are viaţă. Are
liberul arbitru, dar nu creşte chiar dupa capul lui. Grădinarul folosindu-i
tendinţele de neprevăzut il forţează sa devină ceea ce doreste el, ceva
minunat....
2. Invazia.
Binele este elementul natural, este implementat
prin Legea naturii umane. Dar prin liberul arbitru noi facem uneori ceva rău.
Lumea era concepută să fie bună, dar omul, prin liberul său arbitru a introdus
răul.
Gradinarul
are o imagine generală despre cum trebuie să arate arborele lui Bonsai, este
imaginea frumoasă, perfectă. Daca o crenguţă creşte sticând ansamblul este
pentrucă arborele are un liber arbitru. In
general, un bonsai, creşte aşa cum gradinarul se asteapta sa faca, dar mai
poate avea şi o iniţiativă care strică aşteptările gradinarului. Si atunci ce
face grădinarul? Face o proptea si aşteaptă ca arborele să se îndrepte aşa cum
este bine...
Există doua moduri de a vedea acest rău. Cel creştin,
care este asimilarea lui cu un înger căzut si cel dualist ca fiind o pereche a
binelui. In dualism atat binele cat si raul sunt concepute ca doua forte egale
si independente. Lewis explica principiul crestin care considera aceste doua
principii ca legate intre ele prin Dumnezeu care prin Legea Naturii Umane a
definit ce este bine si ce este rau, principiul rău fiind îmotiva firii. Nu
exista rau fara a fi înainte ceva bun care poate fi stricat prin acest rau.
Citez: „Forţa Rea nu este independentă. Ea
faceparte din lumea Forţei Bune: fie că a fost creată de Forţa Bună, fie că amândouă au fost create de o forţă
superioară lor.(cum cred eu)
Creştinismul este de acord cu Dualismul în privinţa
faptului că în univers are loc un război civil, o rebeliune, şi că noi trăim
într-o parte a universului care este ocupată de rebel. El ne cheamă pe toţi să
luăm parte lo o mare campanie de sabotaj.
Aşa este,
doar că după părerea mea, Dumnezeu nu vrea să distrugă Răul ci doar să îl ţină
sub control.
3. Alternativă şocantă.
Deci creştinii cred că o forţă rea s-a instalat în
lume, oare aceasta este voia lui Dumnezeu? Explicatia este în faptul ca acceptând
liberul arbitru, nu a creat o lume de roboţi. Dacă un lucru este liber să fie
bun, atunci este liber şi să fie rău.
Numai oamenii au această libertate, restul creaţiei
se supune fiecare legilor ce le guvernează.
Apoi Levis scrie ceva ce este tipic un misticism
„Fericirea pe care Dumnezeu a conceput-o pentru creaturile sale superioare este
fericirea de a fi unite cu el şi unele cu altele de bunăvoie şi libere într-un
extaz al dra gostei şi desfătării în comparţie cu care cea mai fermecătoare
iubire dintre un bărbat şi o femeie de pe pământ este doar o vorbă goală.”
Deci din acest motiv a lăsat liberul arbitru, ca
fiind liberi sa putem găsi fericirea?
Si apoi alt lucru mă descumpăneşte: „ Cm a ajuns
Forţa întunericului să fie rea? ... In momentul când ai o personalitate, există
posibilitatea să te pui pe tine însuţi mai presus de orice – să doreşti să fii
centrul-să doreşti de fapt să fii dumnezeu. Acesta a fost păcatul lui Satan.”
Nu mi-am dorit niciodată să fiu Dumnezeu, ba mai
mult, nici sef nu mi-am dorit să fiu, dar oricând, am căutat să fiu
independentă. O oarecare şefie am căutat dar nu ca să conduc ci ca să nu depind
pre mult de alţii.Ca independentă am săvârşit geselile, prin „liberul arbitru” dar
asta nu înseamnă ca am vrut să fiu Dumnezeu. Aici este ceva forţat religios, o
musai introducere a lui Satan conform legendei biblice.
Dar să continui. Lewis recunoaste ca nimeni nu a
ascultat de Lege în totalitate. Dumnezeu a trimis oamenilor ceeace poate fi
considerat visuri bune , povestiri
ciudate risipite în toate religiile păgâne despre un Dumnezeu care moare şi
învie şi a ales un popor căruia in decurs a câteva sute de ani i-a întipărit în
gândire ce fel de Dumnezeu este, căutând să-i imprime o conduită corectă.
Ceeace numeşte Lewis adevăratul şoc este că în
mijlocul acestui popor care se considera al lui Dumnezeu apare un om care
vorbeste despre el ca si cum ar fi Dumnezeu. Este vorba bineînţeles de Iisus, de
poporul evreu si Vechiul Testament care redă procesul de modelare al acestui
popor.
4. Pocaitul Perfect.
Iisus, moartea şi învierea sa constituie punctul
central al religiei creştine. Crezul creştin este că moartea lui Cristos ne-a
pus într-o relaţie bună cu Dumnezeu şi ne-a dat un nou început. Teoriile cu
privire la modul cum s-a făcut aceasta sunt diferite pentru diferitele culte
creştine. Toţi creştinii însă sunt de acord că moartea lui Iisus a fost
„eficientă”, adică a avut un impact pozitiv asupra relaţiilor om-Dumnezeu.
Biserica Anglicană nu sprijină nici o teorie, dar
biseica catolica merge mai departe.
Biserica ortodoxa este asemeni bisericii Anglicane,
neafirmând o oarecare teorie, ci mentionand doar evangheliile, in general.
Lewis spune ca teoria nu este importantă deoarece
cand ştiinţa descrie structura atomului, desenele nu reprezintă realitatea ci
doar ceea ce ar putea sugera realitatea. Structura atomului este de fapt
cuprinsa ca adevăr intr-o formulă nu într-o imagine. La această idee ma alătur
complet.
Se spune ca Cristos a fost omorât în locul nostru
şi că moartea sa a spălat păcatele noastre. Aceasta este formula
crestinismului.
Dar care era căderea omului? Faptul că voia să
trăiască independent, ca şi cum şi-ar fi singur stăpân. Cu alte cuvinte omul nu
este doar imperfect ci si rebel.
Aici ma recunosc. Imi recunosc păcatul... Dar nu
sunt în măsură sa doresc capitularea. Si aşa simt în ceafă puterea stăpânului,
convingerea că mă poate strivi cum strivesc eu o muscă. Sigur că am regrete şi îmi
cer iertarecând greşesc, dar nu vreau să renunt la posibilitatea de a greşi, la
senzaţia de libertate chiar şi iluzorie, cum o ştiu că este.
In schimbul
liberului meu arbitru aş renunta făra
regrete la viaţa veşnică. Accept şi pedeapsa cu stoicism, dar nu şi
veşnicia. Asta ar fi o nedreptate. Pot să mă rog cât mai am de trăit pentru
asta, dar nu pot sa ma schimb. Eu nu vreau să mă pocăiesc aşa cum concepe
pocăinţa Lewis. Stiu că asta înseamna pedeapsa, dar orice pedeapsă va fi, să
fie, doar sper sa nu fie „veşnică”. Pentru asta mă rog mereu. Chiar mă rog
mereu... Spun, orice, doar veşnicia nu...
Lewis spune că aici este ciudăţenia. Doar un om bun
se poate pocăi. Dar nu oamenii buni trebuie să se pocăiască ci cei răi.
Toat aici Lewis explica dece a fost nevoie ca
Dumnezeu să devină om şi să moară ca om. Este clar un fel de desen, similar cu
desenul atomului pe care tot el spunea ca este doar o imagine neadevărată
pentruca cei nefamiliarizaţi cu formulele matematice să înţeleagă. Oricât de
clara ar fi explicatia... eu nu am înţeles. Accept doar ceea ce spune
ortodoxismul, Iisus a fost om desăvârţit si Dumnezeu desăvârţit.
Dar şi Levis recunoaşte că fiind doar o descriere
să nu confundăm descrierea cu lucrul în sine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu