Citesc o carte interesanta scrisa de un preot ortodox despre New Age. Este foarte documentata si desi arata si doctrina ortodocsa in contradictie cu abordarea New Age, explica foarte corect aceasta filozofie care incearca sa se defineasca ca o noua religie.
Chiar imi gasesc o mare parte din gandire in acest curent considerat "diabolic"

Credinta redusa la esenta. Partea I

Cartea este publicată prima dată in 1941 şi este scrisă de Clive Staples Lewis, un credincios laic de rând în Biserica Angliei, aşa cum se descrie el singur. Cartea  nu vrea să ofere nici un ajutor cuiva care oscilează între două culte creştine, ci doar să explice esenţa credinţei creştine. In prima sa varianta, cartea a fost o serie de emisiuni radiofonice.

De la început, autorul precizează că : „dacă noi le permitem oamenilor să înceapă să spirtualizeze şi să rafineze sau să „aprofundeze” (cum spun ei) sensul cuvântului creştin, şi acesta va deveni foarte curând un cuvânt nefolositor. In primul rând creştinii înşişi nu îl vor aplica vreunei persoane. Noi nu suntem în măsură să spunem cine, în sensul cel mai adânc al cuvântului, este aproape sau nu este aproape de spiritul lui Cristos. Nu putem vedea în inimile oamenilor. Noi nu putem judeca, ba chiar ni se interzice să-i judecăm pe alţii”... „Prin urmare noi trebuie să rămânem la sensul originar evident. Numele ce creştin a fost dat pentru prima oară în Antiohia „ucenicilor” (Faptele 11:26), celor care au acceptat învăţătura apostolilor. Nu încape îndoială că aplicarea lui a fost limitată la cei care au beneficiat de pe urma acelei învăţături atat cât a trebuit.Nu s-a luat în consideraţie nicidecum aplicarea lui numai la ceia care, în mod spiritual, lăuntric, superior erau „mult mai aproape de spiritul lui Cristos”....

Se mai precizează că „Creştinismul redus la esenţe” nu este o alternativă la grupările religioase existente.

Cartea este ca un culoar de primire pe care sunt mai multe uşi. Fiecare uşă duce la un cult. Este preferabil să intri pe o uşa, oricat de incomoda ar fi locul unde ajung, decât să stai pe acest culoar.

Eu sunt deja im camera bisericei ortodoxe. Am deschis uşa spre culoarul lăudat din curiozitate.

 CARTEA I

1. Legea Naturii Umane.

Am înteles ce spune şi nu văd nimic care contrazice ortodoxismul. Legea Naturii umane înseamnă ca fiecare ştim ce este bine şi ce este rau dar ca în mod conştient putem face altceva decat ceea ce stim ca este „bine”

2. Câteva obiecţii.

Si asta am înţeles perfect. Dacă aveam o oarecare nedumerire in aceea că animalele nu se supun Legii Naturii Umane, suprapunand explicaţia pe „instinctele naturale” valabilă pentru animale, am eliminat orice nedumerire.

3. Realitatea legii.

Este fără dubii o realitate, cel putin pentru mine.

4. Ce se ascunde în spatele legii.

Aici se prezinta cele doua conceptii ale creatiei,  prima atee care considera ca universul se dezvolta de la sine, prin capriciu, si cea religioasă care considera că totul este planificat dintr-o voinţă, voinţa lui Dumnezeu.  Nu am nici un dubiu ca totul în univers are logică si din acest punct de vedere, eu cred fără îndoială că există Dumnezeu.

5. Avem motive să fim neliniştiţi.

Aici începe descrierea a ceea ce răspunde la întrebarea „cum este acest Dumnezeu”. Nu stiu cum este Dumnezeu in concepţia altora, dar în a mea, este aşa cum spune Lewis. Este drept, nu bun sau rau, ci moral si drept şi cere oamenilor să fie într-un anume fel pe care ei îl cunosc prin Legea Naturii Umane. Nu exista dubiu pentru mine. Are dreptate. Prin liberul nostru arbitru, încălcăm această lege deseori şi acesta este motiv de nelinişte.

CARTEA II

1. Concepţii rivale despre Dumnezeu.

Aici Lewis  spune: „ am să încep prin a vă spune un lucru pe care creştinii nu trebuie să-l creadă. Dacă eşti creştin, nu trebuie să crezi că toate celelalte religii sunt pur şi simplu greşite în totalitate.Dacă eşti creştin, ai libertatea să crezi că toate aceste religii, chiar şi cele mai bizare, conţin cel puţin un sâmbure de adevăr.

Prima mare împărţire a omenirii este într-o „majoritate” care cred într-un Dumnezeu oarecare sau în zei şi o „minoritate” care nu cred.

Creştinismul crede că Dumnezeu a făcut lumea - că spaţiul şi timpul, căldura şi frigul, toate culorile si gusturile... etc Dumnezeu „le-a născocit în gândirea sa”... Dar creştinismul crede deasemenea că o mulţime de lucruri s-au stricat în lumea pe care a făcut-o Dumnezeu şi crede că Dumnezeu insistă cu multă energie, ca noi să îndreptam aceste lucruri.

Lewis explica toate astea in felul său, dar mie mi se pare acelasi lucru daca ar face analogia cu un grădinar.

Adică cred că Dumnezeu acţionează aşa cum un grădinar ar forţa un arbore Bonsai să crească frumos, cum vrea el. Grădinarul ar putea face un arbore artificial, care sa arate asa cum vrea el, dar un arbore Bonsai este altceva, are viaţă. Are liberul arbitru, dar nu creşte chiar dupa capul lui. Grădinarul folosindu-i tendinţele de neprevăzut il forţează sa devină ceea ce doreste el, ceva minunat....

2. Invazia.

Binele este elementul natural, este implementat prin Legea naturii umane. Dar prin liberul arbitru noi facem uneori ceva rău. Lumea era concepută să fie bună, dar omul, prin liberul său arbitru a introdus răul.

Gradinarul are o imagine generală despre cum trebuie să arate arborele lui Bonsai, este imaginea frumoasă, perfectă. Daca o crenguţă creşte sticând ansamblul este pentrucă  arborele are un liber arbitru. In general, un bonsai, creşte aşa cum gradinarul se asteapta sa faca, dar mai poate avea şi o iniţiativă care strică aşteptările gradinarului. Si atunci ce face grădinarul? Face o proptea si aşteaptă ca arborele să se îndrepte aşa cum este bine...

Există doua moduri de a vedea acest rău. Cel creştin, care este asimilarea lui cu un înger căzut si cel dualist ca fiind o pereche a binelui. In dualism atat binele cat si raul sunt concepute ca doua forte egale si independente. Lewis explica principiul crestin care considera aceste doua principii ca legate intre ele prin Dumnezeu care prin Legea Naturii Umane a definit ce este bine si ce este rau, principiul rău fiind îmotiva firii. Nu exista rau fara a fi înainte ceva bun care poate fi stricat prin acest rau.

Citez: „Forţa Rea nu este independentă. Ea faceparte din lumea Forţei Bune: fie că a fost creată de Forţa Bună, fie că amândouă au fost create de o forţă superioară lor.(cum cred eu)

Creştinismul este de acord cu Dualismul în privinţa faptului că în univers are loc un război civil, o rebeliune, şi că noi trăim într-o parte a universului care este ocupată de rebel. El ne cheamă pe toţi să luăm parte lo o mare campanie de sabotaj.

Aşa este, doar că după părerea mea, Dumnezeu nu vrea să distrugă Răul ci doar să îl ţină sub control.

3. Alternativă şocantă.

Deci creştinii cred că o forţă rea s-a instalat în lume, oare aceasta este voia lui Dumnezeu? Explicatia este în faptul ca acceptând liberul arbitru, nu a creat o lume de roboţi. Dacă un lucru este liber să fie bun, atunci este liber şi să fie rău.

Numai oamenii au această libertate, restul creaţiei se supune fiecare legilor ce le guvernează.

Apoi Levis scrie ceva ce este tipic un misticism „Fericirea pe care Dumnezeu a conceput-o pentru creaturile sale superioare este fericirea de a fi unite cu el şi unele cu altele de bunăvoie şi libere într-un extaz al dra gostei şi desfătării în comparţie cu care cea mai fermecătoare iubire dintre un bărbat şi o femeie de pe pământ este doar o vorbă goală.”

Deci din acest motiv a lăsat liberul arbitru, ca fiind liberi sa putem găsi fericirea?

Si apoi alt lucru mă descumpăneşte: „ Cm a ajuns Forţa întunericului să fie rea? ... In momentul când ai o personalitate, există posibilitatea să te pui pe tine însuţi mai presus de orice – să doreşti să fii centrul-să doreşti de fapt să fii dumnezeu. Acesta a fost păcatul lui Satan.”

Nu mi-am dorit niciodată să fiu Dumnezeu, ba mai mult, nici sef nu mi-am dorit să fiu, dar oricând, am căutat să fiu independentă. O oarecare şefie am căutat dar nu ca să conduc ci ca să nu depind pre mult de alţii.Ca independentă am săvârşit geselile, prin „liberul arbitru” dar asta nu înseamnă ca am vrut să fiu Dumnezeu. Aici este ceva forţat religios, o musai introducere a lui Satan conform legendei biblice.

Dar să continui. Lewis recunoaste ca nimeni nu a ascultat de Lege în totalitate. Dumnezeu a trimis oamenilor ceeace poate fi considerat  visuri bune , povestiri ciudate risipite în toate religiile păgâne despre un Dumnezeu care moare şi învie şi a ales un popor căruia in decurs a câteva sute de ani i-a întipărit în gândire ce fel de Dumnezeu este, căutând să-i imprime o conduită corectă.

Ceeace numeşte Lewis adevăratul şoc este că în mijlocul acestui popor care se considera al lui Dumnezeu apare un om care vorbeste despre el ca si cum ar fi Dumnezeu. Este vorba bineînţeles de Iisus, de poporul evreu si Vechiul Testament care redă procesul de modelare al acestui popor.

4. Pocaitul Perfect.

Iisus, moartea şi învierea sa constituie punctul central al religiei creştine. Crezul creştin este că moartea lui Cristos ne-a pus într-o relaţie bună cu Dumnezeu şi ne-a dat un nou început. Teoriile cu privire la modul cum s-a făcut aceasta sunt diferite pentru diferitele culte creştine. Toţi creştinii însă sunt de acord că moartea lui Iisus a fost „eficientă”, adică a avut un impact pozitiv asupra relaţiilor om-Dumnezeu.

Biserica Anglicană nu sprijină nici o teorie, dar biseica catolica merge mai departe.

Biserica ortodoxa este asemeni bisericii Anglicane, neafirmând o oarecare teorie, ci mentionand doar evangheliile, in general.

Lewis spune ca teoria nu este importantă deoarece cand ştiinţa descrie structura atomului, desenele nu reprezintă realitatea ci doar ceea ce ar putea sugera realitatea. Structura atomului este de fapt cuprinsa ca adevăr intr-o formulă nu într-o imagine. La această idee ma alătur complet.

Se spune ca Cristos a fost omorât în locul nostru şi că moartea sa a spălat păcatele noastre. Aceasta este formula crestinismului.

Dar care era căderea omului? Faptul că voia să trăiască independent, ca şi cum şi-ar fi singur stăpân. Cu alte cuvinte omul nu este doar imperfect ci si rebel.

Aici ma recunosc. Imi recunosc păcatul... Dar nu sunt în măsură sa doresc capitularea. Si aşa simt în ceafă puterea stăpânului, convingerea că mă poate strivi cum strivesc eu o muscă. Sigur că am regrete şi îmi cer iertarecând greşesc, dar nu vreau să renunt la posibilitatea de a greşi, la senzaţia de libertate chiar şi iluzorie, cum o ştiu că este.

 In schimbul liberului meu arbitru aş  renunta făra regrete  la viaţa veşnică.  Accept şi pedeapsa cu stoicism, dar nu şi veşnicia. Asta ar fi o nedreptate. Pot să mă rog cât mai am de trăit pentru asta, dar nu pot sa ma schimb. Eu nu vreau să mă pocăiesc aşa cum concepe pocăinţa Lewis. Stiu că asta înseamna pedeapsa, dar orice pedeapsă va fi, să fie, doar sper sa nu fie „veşnică”. Pentru asta mă rog mereu. Chiar mă rog mereu... Spun, orice, doar veşnicia nu...

Lewis spune că aici este ciudăţenia. Doar un om bun se poate pocăi. Dar nu oamenii buni trebuie să se pocăiască ci cei răi.

Toat aici Lewis explica dece a fost nevoie ca Dumnezeu să devină om şi să moară ca om. Este clar un fel de desen, similar cu desenul atomului pe care tot el spunea ca este doar o imagine neadevărată pentruca cei nefamiliarizaţi cu formulele matematice să înţeleagă. Oricât de clara ar fi explicatia... eu nu am înţeles. Accept doar ceea ce spune ortodoxismul, Iisus a fost om desăvârţit si Dumnezeu desăvârţit.

Dar şi Levis recunoaşte că fiind doar o descriere să nu confundăm descrierea cu lucrul în sine.

Credinta redusa la esenta Partea II

5. Concluzie practică.

Cristos in calitate de om a suferit si a fost umilit, Credinţa creştină ne face părtaşi la suferinţa şi umilinţa sa, dar şi la victoria sa asupra morţii prin înviere - în firea sa de Dumnezeu. Credem ca vom primi o viaţă nouă după ce vom suferi şi vom învinge moartea ca discipoli ai lui Iisus. Viaţa cea nouă va fi primită aşa cum am primit viaţa de la mama noastră, făra să constientizăm când şi cum.

. Noi trebuie să acceptăm realitatea cum este prezentată făra sa ne întrebăm dece, doar pe baza autorităţii lui Iisus. Dacă suntem crestini trebuie să  consideram ca facem binele prin Iisus care există în noi si nu pentru a fi plăcut lui Dumnezeu. Adică îl facem natural, prin firea noastră bună schimbată  de Duhul Sfant. Creştinul are pe Iisus în el însuşi, adică  are Binele în el.

La această solutie trebuie să ajungem ca creştini, aceasta trebuie să credem.

Unii se întreaba dece o ia Dumnezeu aşa cu încetul, dece ne ia cu binişorul ? Creştinii cred însă că va fi o vreme când venirea binelui va fi în forţă, atunci va fi o a doua venire a lui Iisus şi cine nu va fi schimbat nu va mai avea timp să se schimbe.

Asta ce vrea să însemne? Apocalipsa  22:( 11,12,13,14.)

CARTEA III - CONDUITA CRESTINA

.1. Cele trei laturi ale moralităţii.

Moralitatea pare să se preocupe de trei lucruri. În primul rând, de corectitudinea şi armonia dintre indivizi. In al doilea rând, de ceea ce am putea numi punerea în rânduială sau armonizarea lucrurilor din lăuntrul fiecărui individ. In al treile râns, de scopul general al vieţii umane, luată în ansamblul ei? Pentru ce a fost creat omul? Pe ce traseu ar trebui să meargă omenirea?Care este scopul vieţii ?

Şi eu când mă gândesc că sunt un individ cu moralitate mă gândesc cărespect prima conditie, relaţiile cu ceilalţi oameni, pe a doua o bag sub preş iar de  a treia nici nu îmi pun problema.  Cine stie care este scopul vietii noastre?

Lewis scrie aici despre morala ca ideal creştin, scopul vieţii. Morala societăţii este corespunzătoare standardelor societatii, difera de la o epoca la alta, de la o zonă geografică la alta, ale credinţei creştine se considera ca sunt bunătatea şi corectitudinea, dar este ceva mai mult.

Cand nu ai stapîn ai alte standarde de moralitate, dar când ai un stăpân aşa cum au creştinii, ei trebuie să îndeplinească sarcinile ce le-au primit de la stăpân.

2. Virtuţile cardinale

Acestea sunt patru, Prudenţa, Cumpătarea, Justiţia şi Curajul.

Celelalte trei care sunt teologice, Iubirea, speranţa şi credinta vor face obiectul altui capitol.

In genneral fiecare iţi poate analiza aceste virtuţi pe care mai mult sau mai putin, le avem fiecare...

3. Moralitatea Socială.

Iisus nu predică altă moralitate decât acea  din Vechiu Testament : „ Sa nu faci altora ce nu îţi place să ti se facă ţie... şi ... să faci ceea ce ai vrea să ţi se facă ţie”

Acelasi lucru ce promitem în rugăciunea „Tatăl nostru”

Cum realizăm aceasta cerinţă de morală... este clar pentru fiecare...

4. Moralitate şi psihanaliză.

Aici Lewis analizează cazurile ce se supun teoriilor medicale propriu zis  in comparaţie cu lipsa de moralitate propriu zis. Cazurile medicale se pot trata, cu specialisti psihologi, cu doctori dar lipsa de moralitate se corectează prin voinţă. Cand nu esti bolnav, moralitatea are alte valente. Trebuie însuşită.

Cazurile patologice nu sunt păcate ci o bolă. Creştinii nu trebuie să judece pe alţii căci este greu să cunoşti realitatea.

5. Moralitatea sexuală.

Deşi multă vreme sexul a fost socotit ca legat de pacatul cel mai mare, Lewis arată că nu este aşa. Sexul , sexualitatea în sine trebuie controlată, corelată cu dragostea, cu îndatorirea de a face copii, dar nu este un păcat  şi depinde de regulile sociale. Una este azi şi alta a fost pe timpuri, dar stăpânirea de sine şi controlul sexualităţii nu depinde de vocabular sau de cum te imbraci. Acestea crează impresii nu oglindesc interiorul fiinţei care este ceva intim si fiecare stie dacă respectă standardele moralei creştine sau nu. Oricum, dupa morala creştină sexualitatea nu cere sa fie înăbuşită ci controlată.

Castitatea creştină este o optiune.şi nu este obligatorie. Este uneori o solutie, dar aleasă conştient.

6. Căsătoria creştină.

La fel legată de sexualitate, căsătoria creştină cere exigenţe pe care dacă nu le aplici, poate e mai bine să nu te căsătoreşti, Dar deşi pledează pentru exigente, Lewis nu aruncă  cu pietre în cei care greşesc.

Consideră că pentru o functionabilitate corecta a unei căsătorii, trebuie un singur cap şi acela Legea Naturii umane il defineşte pe bărbat,

7. Iertarea

Dacă să nu faci altuia ce ţie nu îţi place este greu, să iubesti pe aproapele tău ca pe tine însuţi sau şi mai mult, pe duşmanul tău... e şi mai greu. Lewis arata că nici pe noi nu ne iubim cum am iubi in relatiile sentimentale pe cineva . Nu ni se cere altceva decăt ca aceasta dragoste pe care o avem către noi, indulgenta dar exigentă  să o aplicăm pentru toţi oamenii. Aşa cum nu ne place cum suntem şi căutăm să ne schimbăm aşa avem dreptul să privim şi către ceilalţi semeni ai noştri.

8. Păcatul cel mare....

Aici ma opresc mai mult. Pacatul cel mare, arata Lewis, este „MANDRIA”

Ea nu ne lasă sa ne apropiem de Dumnezeu. Consider că acesta este defectul meu si nu mi-am dat seama in ce a constat păcatul decât după ce am citit ce spune el. Socoteam Vanitatea mai urâtă şi nu sunt vanitoasă. Mândria este un sentiment nobil în anumite circumstanţe. Cum să nu fii mândru de copilul care învaţă bine ? Sau de ceva ce ai făcut bine ? Asta mă deruta. Lewis m-a făcut să înţeleg păcatul Mândriei si ma voi opri la detaliile analizei sale.

Este vorba de acel sentiment obscur, adânc cuprins în subconştientul tău că eşti superior.

Eşti gata să sari la contra atac când cineva îţi dă peste nas, nu te ia în seamă, sau „ o face pe grozavul” în faţa ta. Parcă ar fi cazul meu  J)

Dar şi mai mare este mândria ca păcat când atât îi dispreţuieşti pe ceilalţi, atât, că nici măcar nu iei în seamă părerea lor. Comentariile nu te ating, te crezi deasupra acestor oameni care te judecă, nu te înţeleg sau nu au această calitate. J)  Să vezi că şi în această categorie mă mai regăsesc!

Pare că nu are nici o legătură cu Dumnezeu, dar, zice Lewis, de aici porneşte o linie ascendentă către alte păcate. Instalarea „mândriei” corespunde instalării Raului în tine. Mândria generează dorinţa de mai mult, şi insatisfacţie,  duşmănie către Dumnezeu în ultimă instanţă.... Aici iar mă regăsesc.

Nu îmi place competiţia pentrucă sunt prea leneşă ca să lupt pentru locul întâi, nu vreau mai mult din acelaş motiv, dar cred ca merit şi cine poate să îmi dea ceva doar pentrucă merit şi nu pentriucă mă zbat eu să câştig? Numai Dumnezeu. Si dacă nu îmi dă, mă supăr. J) Aşa sunt eu, recunosc! Recunosc, dar nu mi-am dat seama până acum !

Nu mă regăsesc chiar în toate ipostazele generate de mândrie descrise de el. Nu sunt lacomă, nu îmi place să fiu lăudată, nu sunt vanitoasă. Dar dece? In spatele fiecarei situaţii stă o explicaţie care nu-mi face cinste aşa că nu mai expun cazul meu. Am scris destul... Reproduc ce scrie Lewis.

Mândria e ca un cancer spiritual, ea distruge însăşi posibilitatea de a iubi, de a fi mulţumit, ea distruge chir şi judecata sănatoasă.

Nu trebuie să ne închipuim că Mândria este ceva ce Dumnezeu ne interzice pentrucă şi el este mândru şi se simte călcat în demnitatea lui, că este ofensat de ea sau că umilinţa pe care ne-o cere este o linguşire prin care trebuie să ne prezentăm ca un nimic în faţa lui.   

Un creştin trebuie să fie un om vesel, deschis, inteligent, cu interes real pentru ce i se spune, fără invidie şi cu bucurie faţă de viată. Fără pretenţii peste posibilităţile sale.

Dacă cineva vrea să dobândească umilinţa, cred că pot să-i spun care este primul pas.(Scrie Lewis) Primul pas este sa-ţi dai seama că eşti mândru. Este adevărat că este un pas cam mare dar nu poţi face nimic altceva înainte de a face pasul acesta. Dacă tu nu crezi că eşti înfumurat, înseamnă că eşti de fapt foarte înfumurat ! J)

Da, eu am recunoscut asta înainte de a citi ultimul sfat. Problema este cum sa scap de înfumurare ? Antidotul este UMILINTA.

Umilinta, DEX :

1. Sentiment de inferioritate; atitudine provocată de acest sentiment; supunere. ♦ (În morala creştină) Atitudine umilă, smerită a omului în faţa divinităţii; smerenie.

(Mai sunt si alte sensuri, dar acestea sunt la obiect)

Păi am să iau fiecare sens si am să caut să-l suprapun peste fiecare situatie în care simt păcatul mândriei, ori de câte ori îl simt....

Nu este greu...  tendinţa de atitudine exista si până acum, dar numai datorită acţiunii Legii Naturii Umane, a cunoaşterii ce este bine si ce este rău...   J)

Despre credinta...

Ma invart printre bloguri care vorbesc mult despre Dumnezeu.
Dumnezeu, dupa parerea mea,  este o axiomă, este creatorul a tot ce există. Dumnezeu nu este nici creştin, nici izraelit, nici mahomedan, nici budist şi nici măcar una din religiile care au apărut dealungul timpului nu poate să-l revendice ca exclusivitate, căci Dumnezeu este esenta lucrurilor..Religiile sunt concepute de oameni, Dumnezeu ca noţiune este o realitate independenta de om.
Si totusi termenul a ajuns aproape exclusiv o notiune crestina. Pentru celelalte religii folosim alte nume, sau mai general  cuvantul "divinitate".
Religiile încep toate prin a explica divinitatea pornind de la ideea de creator, particularizează noţiunea şi îi atribuie un nume sub care să poată fi invocat. Normal ar fi să existe un singur Dumnezeu, acelaşi pentru orice religie dar pentru un termen aşa de complex, fără nici o dovadă, argumentarea se face doar pe baza de deducţii declarate de inspiratie divină.şi fapte neexplicate declarate minuni.
Fecare nouă religie începe prin a înlocui pe alta care nu mai convinge. Necredincioşii unei religii după un stagiu de ateism trec la o alta religie care pare mai convingătoare si o adoptă cu adaosuri si contributii personale până ce ajunge altceva. In felul acesta este normal ca Dumnezeu să fie mereu altfel,
Oare ce ne determină să acceptăm Dumnezeul unei religii? Ce anume ne face să credem într-un anume fel de Divinitate? Educaţia? Teama sau avantajele? Caracterul nostru?
Isus este Dumnezeul conceput de creştinism. Este primul şi singurul Dumnezeu pe care oamenii l-au acceptat pornind de la divinizarea unui om şi nu de la o noţiune abstractă . Un om în carne şi oase putem spune.
Isus era evreui si spunea că nu vrea să strice „legea”, adică religia lui ci doar să o completeze şi în final a creat o religie nouă a căror adepţi sunt în razboi cu evreii, cu ceea ce se considera el a fi.
Nici un creator de religie nu a mai fost identificat până la el cu divinitatea. Această formă simplă şi concretă de a concepe divinitatea a fost uşor acceptată de omul practic, care nu este dispus sa îşi piarda timpul cu filozofii complicate, de acei oameni care când nu înţeleg ceva acceptă repede termenul de minune. Pentru ceilalţi, după câteva sute de ani în care creştinismul s-a răspândit, s-a introdus teologic termenul de „trinitate”. Teologic vorbind, trintatea lui Dumnezeu „Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh” este foarte generos diferit explicată de diferitele biserici creştine şi chiar de fiecare creştin. Considerându-mă totusi de religie ortodoxă dar „cu educaţie ştiinţifică” m-am împiedicat teribil de acest termen folosit pentru Dumnezeu, trei în unul.
M-am împiedicat dar am sărit peste piedică şi am conceput un Dumnezeu al meu înafara oricărei religii, care se împaca cu toate religiile, inclusiv cu ortodoxismul Dumnezeul meu nu este o entitate ci o putere şi a creat tot ce există şi crează în continuare. Sunt o părticică din creaţia sa şi în contact direct cu creatorul ca printr-un cordon ombilical fătul de mama lui şi depind de restul creaţiei sale aşa cum fătul de funcţionarea întregului organism al mamei care îl naşte.Accept şi binele şi răul ca forme indispensabile în viaţa mea dar le subordonez prezenţa acelui „trebuie” stabilit doar de un Dumnezeu creatorul, care a stabilit dece trebuie să se întâmple ceva şi nu altceva pentrucă el mă crează ca parte a unui intreg, permanet.
Eu am mereu un scop pentru care trebuie să mă zbat şi aspiraţii dar Dumnezeu decide ce trebuie să rezulte. Intâmplarea are un mare rol în existenţa mea şi folosesc şansele pentru scopurile mele. Deşi permanent am câte un un scop la care „muncesc”, scopul vieţii mele îmi e imposibil să-l ghicesc. Stiu doar că trebuie să trăiesc. E acel „trebuie” care însă nu este al meu.
In evoluţia creştinismului, în ultimii ani, tot mai mult se accentuează omnipotenta omului Isus din trinitatea lui Dumnezeu. Explicaţiile sofisticate şi declarate doar personale sau sectante ne introduc pe noi, fiinţele umane dotate cu inteligenţă, în acest ansamblu divin, Sfata Treine
Isus, în calitatea sa de om aproape ca l-a detronat pe Dumnezeu asa cum Jupiter l-a detronat pe Saturn, iar Saturn pe Cronos şi mereu fiul pe tatal. Mai ştiţi mitologie ? Istoria se repetă este un lucru cunosut.

"Dosarele Iisus" - o carte

Dosarele ISUS
Dezvaluirea celei mai mari mistificari din istorie.
Autor: MICHAEL BAIGENT, coautor al bestsellerului :Sangele Sfant si Sfantul Graal.
Ce pot sa scriu despre carte fara ca sa repet prezentarea oficiala.
Cartea merita citita de cei care nu fac din credinta sprijinul vietii lor. Merita sa fie citita de cei care vor sa isi faca o idee despre timpul in care a trait Isus, de cei care stiu aproape tot ce scrie in acea carte (chiar daca nu le accepta ca adevaruri) si chiar daca nu afla multe lucruri noi, nu se plictisesc citind despre problemele controversate ale istoriei lui ISUS.
Mie imi plac astfel de carti. Sotul meu a luat-o la citit dar nu prea cred sa treaca de primele pagini. Doar a deschis cartea si a pus-o la loc sigur....
Sa arat de ce ordin sunt observatiile din carte.
- Conform Luca (2.1-7) Isus s-a nascut atunci cand a avut loc recensamantul lui Quirinius. Atunci Maria si Iosif s-au dus la Bethleem. Tinand seama de data istorica 6dh Isus ar fi trebuit sa aiba aproximativ 6 ani. Asta e imposibil de corestat caci calendarul Gregorian s-a facut luind in seama ceea ce scrisesera din aducere aminte a unora si nu au cercetat arhivele romanilor. E ceva de neinteles.
- Casatoria lui Irod, contestata de Ioan Botezatorul a fost in anul 34dh, ceea ce contravine cu botezul, taierea capului lui Ioan si crucificarea lui Isus. Tinand seama ca Isus a murit la aproximativ 30 de ani,ar fi trebuit ca anul crucificarii sa fie considerat anul 30 dh. In ansamblu, toate evenimentele sunt decalate fata de ce este scris in evanghelii.
- botezul lui Isus a fost in anul (37-38)dh - dupa Luca, in al 15-lea an al domniei imparatului Tiberiu, asta pare ca s-a intamplat dupa ce a fost crucificat. Caci anul crucificarii este 36dh conform cronologiei lui Matei iar executia lui Ioan botezatorul ar trebui sa fie cel putin in anul 35 dh, dupa casatoria in discutie.
Punand in paralel datele din biblie si cele istorice, in carte este un tabel.
- 34 casatoria lui Irod
- 35 taierea capului lui Ioan
- 36 crucificarea lui Isus
- 36 Pilat din Pont este chemat la Roma si exilat.
- 37-38 Convertirea lui Pavel
- 39 Irod Antipa este exilat in regiunea Pirineilor francezi.
- 44 executia lui Iacov, fratele lui Isus
- 46-48 Tiberius Alexandru este guvernator in iudeea.(general evreu)
- 50-52 Pavel in Corint
- 61 Pavel la Roma, arest la domiciliu
- 65 executia lui Pavel(nu sunt date)
- 66-73 razboi in Iudeea, Galileea.
- 66-73 razboi in Iudeea Vespasian (viitor imparat si viitor protector a lui Josefus Flavius, istoric si fost comandant al rasculatilor, tradator, controversat, a carui scriere despre Isus este modificata ulterior, etc.)
In carte se aminteste de un exemplar posibil nemodificat.
______________________________________________________________________________
Si cine mai vrea, citeste cartea................

Mormintele Lui Iisus...

Sunt multe documente ciudate. De curand am citit ceva interesant, inflatie de morminte ale lui Isus. Deocamdata sa le amintesc pe cele patru de care am aflat eu:

Primul este cel pe care l-am vizitat in Israel in interiorul Bisericii Crestine.
Biserica crestina din vechiul Ierusalim, site venerat de crestini ca fiind Golgota (Dealul Calvarului), unde Noul testament spune ca Isus a fost crucificat. Biserica este sediul central al Patriarhiei Ortodoxe Grecesti din Ierusalim. Dar controlul cladirii este împărţit între mai multe biserici creştine şi a entităţilor seculare în aranjamentele complicate în esenţă, neschimbat de secole. ( Din punct de vedere istoric, pe acest loc exista in secolul II un templu al Afroditei/Venus, templu daramat din porunca lui Constantin cel Mare pentru a se construi biserica).
Aşa zisul mormânt de la Tepliot este al doilea.
Descoperit în 1980, în cartierul Talpiot la cinci kilometri sud de centru vechi al orasului Ierusalim. Acest mormant conţinea zece osuare şase dintre ei, cu epigrafe inclusiv una cu inscripţie care a fost interpretată ca "Isus, fiul lui Iosif", deşi acest text este contestat. Mormantul a fost facut celebru de un controversat film documentar produs de regizorul de film canadian, James Cameron (in 2007) şi de jurnalistul de investigaţie Jacovichi intitulat Ultimul mormant a lui Isus.
Acea cripta de la Talpiot am vazut-o la televizor. Se spunea ca au facut probe ADN ca sa se demonstreze ca presupusul Isus este sotul unei presupuse Magdalena si fiul unui Iosif toti ingropati acolo, în cavoul familiei.Dar stiti vorba aia ? Nu doar un câine e scurt de coada...
Al treilea este in India si cautand pe wikipedia sa vad ce este adevarat in aceasta informatie am dat de ultimul, in Japonia....
Roza Bal. Este numele unui altar situat în cartierul Khanyar din Srinagar în Kashmir, India, venerat de unii musulmani, hindusi si budisti ca locul unde a fost ingropata YuzAsaf, adica Isus din Nazaret, care a sosit in Kashmir, supravieţuit crucificarii lui. Mormântul în sine constă dintr-o clădire mică dreptunghiular pe o platformă ridicată, înconjurat de balustrade pe front.
În interior este o stâncă scluptata care se spune ca arăta picioarele cu urme de răni de la răstignire. Ciudatenia consta in faptul ca corpul este îngropat în conformitate cu tradiţia evreiască şi nu în conformitate cu normele islamului.
Al patrulea si ultimul mormant, din Japonia se pare ca a speriat autoritatile asa ca au luat masuri speciale.
Shingo. Este un sat din districtul Sannohe din Japonia. Satul promovează ideea ca aici sa refugiat Isus Hristos dupa rastignire. Aici se gaseste si "Mormantul lui Iisus." Potrivit folclorului local, Isus a călătorit în Japonia, la vârsta de 21de ani , si a studiat teologia timp de 12 ani, la varsta de 34 de ani el se intoarce în Iudeea. El nu a murit pe cruce la Golgota. Cel mort fiind fratele sau, Isukiri, în timp ce Isus a fugit initial în Siberia ulterior mutandu-se in provincia Mutsu în nordul Japoniei, unde a devenit un agricultor obisnuit, căsătorit, şi cu o familie numeroasa (descendenti lui sunt locuitorii din Shing O.) Legenda a inceput sa circule în 1933, cand au fost descoperite presupuse "documente scrise in ebraica veche care detaliază viaţa şi moartea lui Isus în Japonia" un fel de testament al lui Isus. Aceste documente au fost confiscate de către autorităţile japoneze şi duse la Tokio cu puţin timp înainte de inceperea celui de-al doilea razboi mondial şi nu au mai fost văzute de atunci.


Adevarata inflatie, are dreptate articolul urmator. De fapt repeta ce am copiat din alta parte mai sus.

http://www.editiaspeciala.com/Senzational/Inflatie-de-morminte-ale-lui-Iisus-28721

Este evident ca atatea morminte cu osemintele lui Iisus sunt prea multe chiar si pentru necredinciosi . Insa, dintre toate ipotezele, reiese ca in Casmir si in Herai, daca nu au fost niste oameni care se dadeau drept Isus, au fost inmormantati niste oameni care au fost adepti ai lui Iisus si care s-au straduit sa impartaseasca invataturile acestuia printre locuitorii acelor zone.
E interesant ca sunt musulmanii care cred ca acolo este ingropat Iisus.
Expertii considera ca "mormantul pierdut al lui Iisus" descoperit de James Cameron si Jacobovici nu este decat "un monument de cercetare neprofesionista". Cripta de la Talpiot contine, de fapt, ramasitele a 35 de membri ai unei familii bogate din Iudeea sec.I d.H., iar numele interpretat ca "Jeshua" poate fi tradus din aramaica si "Hanun".

Spre uimirea mea, si in Bucuresti, in zilele noastre, sunt oameni care sustin ca sunt Isus. Astia, sa nu exagerez, spun ca sunt doar o reincarnare si nu incearca sa convinga ca sunt Isus inviat din morti. (desi sunt sigura ca s-ar gasi unii care ar fi gata sa creada si asta...)
Si sa va mai spun ceva ce am aflat azi cand m-am uitat pe wikipedia dintr-un motiv personal. Stiţi cartea aceea a lui Nietzsche in care el spune ca Dumnezeu a murit? Ei bine, acest domn, a avut o revelatie cand a vazut un cal batut de stapanul lui până a murit si unii cred că şi-a pierdut minţile şi nu l-au crezut când le-a spus că este Isus. Pe mormantul lui insa nu scrie nimic.

ISLAM.

Am gasit o carticica scrisa de un mahomedan despre islam din care am extras cateva idei.
Mahomed (570-632)
Originar din Mecca(Arabia), a fost un negustor obisnuit, deosebit de cinstit (era denumit El Emin, în arabá ”integru” ) care a dus o viatá de simplitate si corecti-tudine.
In arabia, cu populatie deosebit de înapoiatá din punct de vedere cultural, pátrunsese cultul crestin despre un unic stápân al universului, Allah (Iehova la evrei, Got la englezi, dumnezeu la români, etc.) si circulau istorii populare contradictorii despre caracterul personalitátilor crestine si evreesti.
La 40 de ani, bogat fiind, Mahomed se retrage în munti pentru a medita la ignoranta din jurul sáu si la noile idei despre o lume mai buná.
In jurul anului 610 se reîntoarce la Mecca si începe sá propáváduiascá credinta în unicul stápân al universului, Allah si numeste marile pácate de care trebuie sá se fereascá omenirea: furtul, omuciderea, nedreptatea, etc. Propáváduieste egalitatea oamenilor prin nastere si responsabilitatea pentru faptele lor. Propáváduieste existenta unui sfârsit al lumii, moment când Allah va judeca pe fiecare dupá viata pe care a dus-o si va trimite pe fiecare dupá merit în iad sau rai.
Nereusind sá câstige adepti în Mecca, dupá 8 ani de prigonire ajunge în Medina (622) si devine cârmuitorul absolut al comunitátii de acolo. Aceastá strámutare (Hegira), marcheazá începutul calendarului musulman. Numele de Mahomed în Arabá înseamná “cel láudat”.
In timpul lui Mahomed se redacteazá Coranul care cuprinde învátáturile sale si este singurul text cu caracter religios redactat chiar în timpul vietii celui care l-a conceput.
Religia lui Mahomed se bazeazá pe urmátoarele:
1. Credinta în Allah - unicul stápân si creator al universului si omului;
2. Credinta în îngerii lui Allah;
3. Credinta în Coran;
4. Credinta în profetii lui Allah ( pâná la cel din urmá considerat,Mahomed: 124000 numár printre care se regáseste si Isus Hristos si alti profeti din alte tári si párti din lume, desi nu este nominalizat nici un nume);
5. Credinta în lumea de apoi, existenta raiului si iadului, precum si a judecátii de apoi care urmeazá dupá sfârsitul lumii.
Mahomedanii au îndatoriri sfinte:
1. Sálat-ul (rugáciunea de 5 ori pe zi, prima la sculare, dupá spálare si curátare a trupului, ultima la culcare sau miezul noptii);
2. Saum-ul (postul o luná pe an când musulmanii nu beau si nu se mânâncá nimic decât dupá asfintitul soarelui si se abtin de la pláceri);
3. Zekat-ul (obligatia pentru musulmanii cu situatia peste o anumitá limitá sá dea de pomaná cel putin 2,5% din bani unui om care a devenit recent musulman, unui cálátor sau unui datornic, fárá sá aibá vreo rásplatá sau folos pentru aceasta);
4. Hadj-ul (pelenirajul, îndatorirea sfântá pentru un musulman de a face cel putin odatá în viatá un drum la Mecca);
5. Djihadul (rázboiul sfânt, obligatia pentru orice musulman de a apára orice alt musulman sau stat musulman aflat în pericol).

SERIATUL este legislatia musulmaná si a fost schimbatá dealungul timpului si adaptatá vremurilor.

IN PRINCIPIU: Islamismul interzice îngrádirile morale, cere ca omul sá se bucure de viatá, sá lupte cinstit pentru o viatá mai buná si considerá stiinta un bun al omenirii. Mai mult decât oricare religie este un egalizator al tuturor natiunilor cu conditia sá fie islamice. Interzice ponegrirea altor profeti.Interzice crima, minciuna, furtul, adulterul, consumarea báuturilor alcoolice, cárnii de porc, a cárnii animalelor de pradá, otrávitoare si mortáciunilor, interzice sinuciderea si îmbrácámintea indecentá ( provocatoare) în public.

Cain si Abel

A fost la TV o discutie intre Liiceanu si Plesu. Liiceanu gandea ca exista oameni care nu pot fi criminali si oameni care sunt in stare sa ucida iar Plesu ca exista oameni cu deficiente care au inclinatii spre criminaitate dar ca de fapt toti oamenii pot fi criminali, doar ca situatiile in care cineva ucide sunt diferite de la un om la alt om. Inclinam sa-i dau dreptate lui Plesu dar...

Oare ce vrea sa spuna biblia? Acesta este un interesant aspect al vietii comentat chiar de la inceput.
Adam si Eva au avut doi fii, Cain si Abel. Cain l-a ucis pe Abel si Abel a murit fara de urmasi. Biblia nu mentioneaza decat urmasii lui Cain.
4.3 Dupa o bucata de vreme, Cain a adus Domnului o jertfa de mancare din roadele pamantului
4.4 Abel a adus si el o jertfa de mancare din oile intai nascute ale turmei lui si din grasimea lor. Domnul a privit cu placere spre Abel si spre jertfa lui.
4.5 dar spre Cain si spre jertfa lui n-a privit cu placere. Cain s-a maniat foarte tare si s-a posomaorat la fata.
4.6 si Domnul a zis lui Cain:”Pentruce te-ai maniat si pentruce ti s-a posomarat fata ?
4.7 Nu-i asa ? Daca faci bine, vei fi bine primit, dar daca faci rau, pacatul pandeste la usa, dorinta lui se tine dupa tine dar tu sa-l stapanesti.
4.8 Insa Cain a zis fratelui sau Abel: “Haidem sa iesim la camp” Dar pe cand erau la camp, Cain s-a ridicat impotriva fratelui sau Abel si l-a omorat.

Dece Dzeu a privit cu placere spre jertfa de carne a lui Abel si ce a vrut sa spuna cand i-a vorbit lui Cain? Eu asa inteleg, jertfa de carne pentru hrana este bine primita. Omul poate omora animalelele pentru a se hrani dar omorarea fratelui, a unui alt om este un pacat. Dumnezeu nu il opreste pe Cain de la crima ci doar ii spune ca pacatul se va tine dupa el si el nu-l va putea stapani. Aproape ca justifica pacatul lui Cain prin aceea ca l-a nedreptatit. Dupa ce crima se consuma Dzeu ii expune lui Cain consecintele, Glasul sangelui striga si acum omul criminal este blestemat, pamantul cere sa fie izgonit din locul unde a ucis. Este condamnat sa fie fugar.
4.11. Acum blestemat esti tu, izgonit din ogorul acesta care si-a deschis gura ca sa primeasca din mana ta sangele fratelui tau!
4.12 Cand vei lucra pamantul, sa nu-ti mai dea bogatia lui. Pribeag si fugar sa fii pe pamant.”
4.13 Cain a zis Domnului:” Pedeapsa mea este prea mare ca s-o pot suferi.
4.14 Iata ca Tu ma izgonesti azi de pe fata pamantului, eu va trebui sa ma ascund de fata ta si sa fiu pribeag si fugar pe pamant si oricine ma va gasi ma va omora.
4.15 Domnul i-a zis:”Nicidecum, si daca va omora cineva pe Cain, Cain sa fie razbunat de sapte ori” Si Domnul a hotarat un semn pentru Cain ca oricine il va gasi sa nu-l omoare.
4.16 Apoi Cain a iesit din fata Domnului si a locuit in tara Nod la rasarit de Eden.

Asta inseamna ca daca un om a luat viata altuia la manie pedeapsirea lui nu poate sa devina o alta crima caci asta nu inseamna dreptate. Crima din razbunare se pedepseste de 7 ori mai mult decat crima la furie care se pedepsestr doar prin izolare si munca grea.Crima din razbunare genereaza alte crime. Sapte e un nume simbolic...

Biblia mai arata cum Cain se impreuneaza cu nevasta si face copii.. Unul din urmasii sai, Lameh a spus :
4.23 Lameh a zis nevestelor sale: “Ada si Tila, ascultati glasul meu. Nevestele lui Lameh, ascultati cuvantul meu ! Am omorat un om pentru rana mea si un tanar pentru vanataile mele.
4.24 Cain va fi razbunat de sapte ori iar Lameh de saptezeci de ori sapte”.
Deci printre urmasii lui Cain pacatul continua. Lameh a omorat din razbunare pe un om care doar l-a ranit si pe altul care doar l-a invinetit. Razbunarea prin crima este interzisa si pentru crimele astea Dumnezeu a hotarat ca nici el nu poate fi omorat caci omorarea lui va duce la o razbunare de saptezeci de ori sapte,.
Asta dupa mine exclude pedeapsa cu moartea intr-un stat crestin.

Dar nu suntem toti urmasii lui Cain caci Adam si Eva mai au si alti copii si acestia au deasemena urmasi.
4.25. Adam s-a impreunmat iaras cu nevasta si ea a nascut un fiu si i-a dat numele Set caci a zis ea, Dzeu mi-a dat o alta samanta in locul lui Abel pe care l-a ucis Cain.
Urmasii acestuia sunt urmariti ca descendenta in biblie pana la Noe. Deci s-ar parea ca oamenii salvati de Noe nu sunt din semntia lui Cain.Sau sa zicem mai amestecati...
O fi vorba de cei buni? E vorba cumva de cei care pot sa isi stapaneasca pornirile pacatoase ? Oare sunt doua feluri de oameni sau doua situatii diferite ? Uite ca nu stiu ce sa cred.

Este Iisus Dumnezeu ?

Am gasit o brosurica scrisa cu acest titlu de John M. Maisel care reda discursul lui tinut in fata cadrelor didactice si a studentilor Universitatii de stat din Moscova in aprilie 1990. El este foarte incantat de argumentele sale si e convins ca a convertit la credinta pe toti ateii care l-au ascultat. Departe de mine de a ponegri credinta si crestinismul dar ma indoiesc ca cineva poate fi convins de argumentele lui Maisel. El spune ca in ce priveste Isus exista 4 alternative:
-Este o legenda, nu a spus ca este Dumnezeu,
A spus ca este Dumnezeu dar,
-Nu credea ce spune si este un mincinos,
-Credea ce spune dar nu este adevarat si atunci este un nebun,
- Credea ce spune si este adevarat, deci este Domnul !
Eu ma opresc la prima alternativa chiar dupa ce am citit cartulia. El, bineinteles, continua sa scrie ca Isus ar fi spus ca este Dumnezeu si in consecinta este Dumnezeu.
Am citit din nou Evanghelia dupa Ioan caci aceea e axata pe aceasta interpretare si am gasit doar la 20.(27-28) ca Toma necredinciosul vazand si pipaind semnele rastignirii crede insfarsit ca Isus este in fata lui si pe El il vede inviat. Deoarece Isus ii spune sa nu mai fie necredincios el exclama “Domne, Dumnezeul meu!”
Isus insa spune mereu ca este trimis de Dumnezeu sa intareasca credinta oamenilor in Dumnezeu ca asta este scopul venirii lui pe pamant si puterea de a face minuni ii este data de Dumnezeu tocmai pentru a putea convinge ca este trimisul sau.
M-au amuzat insa analizele lui Maise. El spune ca din punct de vedere juridic sunt suficiente dovezi sa poti da verdictul ca Isus a inviat si asta ar trebui sa convinga ateii. Pai daca nu ma poate convinge minunea realizarii unui univers perfect ca Dumnezeu exista cum ar putea sa ma convinga invierea lui Isus. In biblie au mai inviat cativa si nu se discuta atata despre ei. Dar sa revin la ce spune Maisel.
-Doi profesori din Oxford Lord Lyndeton si Dr. Gilbert West au incercat sa demonstreze ca Isus nu a inviat si au sfarsit prin a scrie ca “Nu respingeti pana nu inverstigati !”
- Frank Morrison un avocat britanic examinand dovezile referitoare la inviere a scris a carte cu titlul “ Who moved the stone ?” (Cine a dat la o parte piatra ?) prin care concluzioneaza ca, asa cum explica biblia, piatra de la mormantul lui Isus nu putea fi data la o parte fara o interventie divina, probabil niste ingeri.
- Lew Wallace a inceput si el sa scrie o carte prin care voia sa analizeze dovezile despre inviere din biblie si a sfarsit prin a scrie un roman care apara ideea invierii.
- Lord Darling, un nume in justitia din Anglia, o autoritate in materie juridica a afirmat ca pe baza dovezilor din biblie orice juriu ar da verdictul de: “a inviat !”
In aceasta situatie eu intreb, fara ironie, pentru cineva inviat din punct de vedere juridic ce este corect? Se elibereaza un alt act de nastere sau se anulareaza cel de deces eliberat anterior ? Cum este legal ? (Eu nu pot impaca absurdul cu logica).
Isus a murit si a inviat ! Admit asta ca o legenda. Asa credeau cei de atunci ca este o minune. Cat adevar este aici ce importanta mai are? Pe baza acestei legende s-au format ritualurile crestinismului si le accept, dar daca cineva incearca sa ma convinga de ceea ce nu pot sa cred incep sa devin banuitoare si ma indoiesc fie de integritatea sa morala fie de integritatea sa mintala.
Eu cred in ceea ce a propavaduit Isus, in legamantul cu Dumnezeu prin botez, simbolic vorbind, si toate ideile sale pacifiste. Isus pentru mine este Mesia. (cuvantul fiind traducerea in limba greaca a cuvantului original de Hristos care inseamna unsul lui Dumnezeu) Dumnezeu nu este o fiinta ci o putere. Dumnezeu, tot o legenda spune, ca nu l-a lasat pe Avram sa isi jertfeasca fiul doar ca sa-i arate Lui ca este ascultator si atunci, pot eu sa cred ca mai tarziu ar fi lasat ca Isus, fiul lui (nu al lui Avram) sa moara doar ca prin asta sa poata ierta pacatele lumii ? Pai ce este Dumnezeu atunci si ce poate face ? Adica asa de mult m-a iubit Dzeu pe mine incat a lasat sa moara pe singurul lui fiu in chinuri (caci eu nu sunt copilul lui, creatia sa, doar Isus este fiul Lui in calitate de nascut din Maria Fecioara) Si dece l-a lasat sa moara? Ca sa pot fi eu (cine sunt eu?) mantuita, adica peste 2000 de ani sa imi poata ierta greselile ! Altfel nu se putea ? Ceva nu este in ordine cum pun oamenii problema.
Eu cred ca Isus s-a jertfit prin voia lui asa cum s-au jertfit si apostolii lui, caci asa fac oamenii care cred in ceea ce fac. El si apostolii lui credeau in Dumnezeu, voiau sa-i faca si pe ceilalti oameni sa creada si sa fie mai buni. Nu cred ca voiau ca oamenii sa se inchine la Isus asa cum fac astazi multi. Nu neg importanta lui Isus, este simbolul crestinismului, calea, dar Dumnezeu este Dumnezeu si Isus este Mesia, adica "unsul lui Dumnezeu". Nu pot amesteca lucrurile.
Tatal, Fiul si Sf. Duh sunt una, dar numai in credinta, nu de fapt. Indiferent ce au hotarat sinoadele bisricesti Dumnezeu pentru mine este unul singur si nu este o fiinta ci o putere iar in calitatea sa de Mesia, Isus a fost om .

Credinta mea.

Cum îl văd eu pe Dumnezeu.
Asta înseamna deja că Dumnezeu ar exista. Dar ce este Dumnezeu pentru mine?
In biblie Dumnezeu este acea entitate ce a creat universul şi tot ceea ce ştim că există.
Pentru mine totul trebuie să poată fi explicat pentru a putea fi crezut. Dacă nu pot explica o întâmplare înseamnă că ori nu am găsit eu explicaţia, ori nu există nici o explicaţie şi dacă nu există înseamnă că întâmplarea nu s-a produs cum am presupus eu, în totalitate sau parţial. Bibia spune„Crede şi nu cerceta”
Deci pentru existenţa universului trebuie să am o explicaţie. Dacă ar fi creat de cineva aş întreba cine l-a creat pe acel cineva. Singura explicaţie ar fi ca a existat totdeauna.
Dar aceeaşi explicaţie este valabilă şi pentru Dumnezeul biblic. El a existat totdeauna şi la un moment dat s-a hotărât să facă universul. Singura diferenţa ar fi că în timp ce universul este ceva ce poate fi constatat, Dumnezeu nu poate fi constatat ci doar se presupune ca ar exista. Singurul argument care poate fi adus pentru existenţa lui Dumnezeu este faptul că totul în univers se desfăşoară atât de perfect încât nu poţi crede că este doar din întâmplare.
Deci să încep cu faptul că universul există şi a existat totdeauna.
Universul este într-o continuă schimbare, deci nu a fost mereu aşa ca acum. Universul are calitatea de a se autotransforma. Conform celor constatae de savanti, cercetări de ultima oră, totul în univers nu este decât energie, timp şi spaţiu care se organizează în forme diferite, una din aceasta fiind materia. Omul face parte din lumea materială. Energia care nu se guvernează după nici o lege este dezordonată, e specifica haosului. Deoarece universul nu este un haos rezultă că la un moment dat dintr-o stare  anarhică,  energie a început să se organizeze cu un scop. Apariţia unui scop înseamnă din punctul meu de vedere apariţia inteligenţei, o caracteristică a materiei vii. Deci la un moment dat universul care exista de totdeauna a devenit inteligent. Ce să cred ? Universul este inteligent sau există un Dumnezeu inteligent care a creat universul iar inteligenţa universului este de fapt intervenţia divină?
Dacă vreau să îi fac loc lui Dumnezeu trebuie sa admit că el a fost totdeauna, că el este chiar energia din care este alcătuit universul. Aşadar nu este nicăieri, este aici, peste tot. Il pot constata. El a făcut spaţiul, timpul şi legile dupa care se miscă corpul sau, respectiv energia el alege scopul, sensul şi tot el a făcut şi omul. A făcut totul după legi precise prin transformări succesive, în timp aşa cum cercetarea ştiinţifică descoperă.
Deci el este universul şi este inteligent. (aproape sunt panteistă)
Oare înafară de om mai este o fiinţă pe pământ care să se întrebe dacă există Dumnezeu ? Omul spune că dacă există Dumnezeu, a făcut universul şi poate face orice, poate face şi o minune. Aşteaptă o minune ca să poată crede. Dar minunile lui Dumnezeu nu pot încălca legile pe care se sprijină creaţia sa. Sigur, nu cunosc toate legile universului nici eu si nici ceilalţi oameni dar legile cunoscute nu pot fi încalcate. Nu ştiu cum s-ar putea ca unu şi cu unu să nu facă doi. Toată baza îmţelegerii mele s-ar prăbuşi, aş înnebuni
Pentru mine. matematica este limbajul abstract în care Dumnezeu vorbeşte cu omul. Este limbajul cunoaşterii al ştiinţei. Aici sunt descrise cifrat toate realizările lui. Spaţiul, timpul, legile, au echivalenţe aici. Aici sunt adevaratele minuni pe care ni le relevă Dumnezeu dacă ştim să le citim.
Bineînţeles aşa îl văd eu pe Dumnezeu. Biblia îl vede mai altfel.
Dar oare pot împăca revelaţia biblică cu ce cred eu ?