Citesc o carte...

  

Citesc o carte de Jaroslav Pelikan „ Iisus de-a lungul secolelor.”

Natura lui Iisus este greu de înţeles pentru mine.

Este Fiul lui Dumnezeu, asta pricep, dar  in masura în care noi toti oamenii suntem copiii lui Dumnezeu,

Că el a fost născut nu făcut... este  ... să zicem că o accept...

Este Dumnezeu şi asta înţeleg, dar numai  în ideea că reprezintă „Logosul” , cuvantul, înţelepciunea, inteligenţa, logica lui Dumnezeu.

Dar cum să mă rog la Iisus ca la Dumnezeu ? Indiferent cum aş suci lucrurile a fost om. Nu mă rog la oameni cum mă rog la Dumnezeu iar dragostea pentru Iisus nu poate fi extaz, ci un fel dedragoste între prieteni... Să o definim ca încredere  ...

Eu mă rog la Dumnezeu... dar de fapt cum mă rog? Asta făceam când eram copil şi credeam ca dacă tot este dispus să ierte greselile poate este dispus să îndeplinească şi ceva dorinţe... Incă nu ştiam cum stă treaba cu dorinţele,  nu înţelesesem cum este cu „Dumnezeu îţi dă, dar în traistă nu îţi bagă !”

Dar m-a luat gura pe dinainte.

Cartea explica teologic, dogmatic, filozofic cum l-au înţeles oamenii pe Iisus şi înteleg...  Mai mult, sunt de acord...  Dar practic,  nu înţeleg dece oamenii se închină la Iisus şi nu la Dumnzeu. Asta vreau să aflu. Dar încă sunt la început cu cartea. La sfarsit voi scrie ce idei mi-a schimbat....dacă mi le-am schimbat....